© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
De cîte ori a luat poziţie BOR faţă de defilarea cu cătuşe, o practică sălbatecă, inumană, umilitoare nu numai pentru victime, dar şi pentru simplii spectatori? | ROMÂNIA LUI CRISTOIU (Evz.ro)[2015-12-15]S-a discutat mult în ultimele zile despre repartizarea banilor de la Buget pentru Biserica Ortodoxă Română. Totul a pornit de la anunţul făcut de specialista în gafe şi-n sarmale a Guvernului Cioloş – Şefa de la Finanţe –, lăudată de presa prezidenţială ca fiind trimisa FMI pe pămînt românesc.Distinsa, avîntată într-un exces de mediatizare, echivalent în politică, prin riscuri, excesului de dulciuri din sănătate, a declarat că Bugetul pe 2016 nu mai cuprinde, ca în anii anteriori, bani pentru construcţia de biserici, de catedrale, cu a Neamului în frunte. S-a produs imediat o încruntare a Patriarhului. Speriat că şi-ar putea pierde postul, Dacian Cioloş s-a grăbit să informeze presa despre un telefon dat Înaltei Feţe. Din comunicat, dinadins formulat confuz, ca să nu ştim dacă pentru Guvern e laie sau bălaie în chestiunea Bisericii, s-a înţeles că BOR nu va fi păgubită prin Buget. A venit iar ministresa de la Finanţe, lovită de o limbariţă veselă, şi l-a contrazis pe Dacian Cioloş mai rău decît pe bărbatu-său cînd e vorba de cumpărat ceva prin casă, susţinînd că BOR nu va primi bani pentru construcţii de biserici şi catedrale. Nu ştiu cum va ieşi pînă la urmă Bugetul în privinţa BOR. Ştiu însă că reducerea spectaculoasă a banilor daţi de Stat BOR ar fi o măsură benefică. Nu pentru Guvern, deoarece BOR rămîne, mai ales în mediul rural, o impresionantă forţă electorală. Şi, după cum s-a văzut în postdecembrism, cine ridică sabia împotriva Bisericii de sabie va pieri. Măsura ar fi fericită pentru BOR. Mai mult ar fi benefic pentru BOR dacă, profitînd de moment, aceasta ar purcede la o relaţie mai rece, dacă nu chiar de ostilitate, faţă de Guvern şi, prin asta faţă de Stat. Aserţiunea pare paradoxală. La o cercetarea mai atentă a lucrurilor, vom vedea însă că am dreptate. BOR trebuie să profite de atacul Guvernului pentru a pune capăt concubinajului de pînă acum cu Statul. Să mă explic. În cele cîteva seri de protest în Stradă sub puterea Emoţiei colective provocate de tragedia de la Colectiv, emoţie exacerbată şi manipulată de Divizia Presă a SRI aliată cu Divizia Presă a SIE pentru a instala un Guvern al sergenţilor mesianici, s-a strigat printre altele şi împotriva BOR şi a patriarhului Daniel. La început faptul m-a descumpănit. În stradă se găseau, potrivit tuturor mărturiilor, tineri de un fel aparte, mai precis dintre cei care frecventează cafenele din Centrul Vechi al Bucureştiului şi se cultivă exclusiv de pe facebook, pricopsiţi în materie de nivel de trai, pentru că lucrează la corporaţiile internaţionale. Se presupunea că, ocupaţi cu discotecile, cu cluburile de noapte, cu bîrfele pe facebook şi cu copii din flori, tinerii respectivi nu prea aveau legătură cu biserica. Şi dacă n-aveau legătură cu Biserica, era greu de priceput de o minte normală de ce strigau împotriva BOR şi a Patriarhului. I-am găsit întrebării un răspuns revăzîndu-mi cîteva însemnări făcute de mine după exerciţiul lecturii din publicistica lui Arghezi. Ce sare în ochi la scrisul zilnic al poetului e antipatia sa, împinsă pînă la ostilitate, faţă de ceea ce el denunţa a fi aroganţa ciocoiască a Bisericii Ortodoxe Române. Convins că Iisus a avut nevoie doar de tălpi bune pentru a putea străbate Palestina pe jos, şi cel mult un asin, cu care să intre în Ierusalim în chip solemn, călare adică, Arghezi a atacat iar şi iar ifosele lumeşti ale bisericii din vremea sa: de la gustul pentru lux pînă la răzgîierea vanităţii. Marele poet era mult mai credincios decît mulţi prelaţi. Şi tocmai de aceea, el vedea drept singura viaţă religioasă cea a călugărului. De ce au strigat tinerii împotriva Bisericii Ortodoxe Române? Pentru că tinerilor n-au putut să le scape una dintre marile slăbiciuni ale BOR din postdecembrism şi, cu deosebire, din ultimii ani: Nenorocitul concubinaj cu Statul întruchipat de Puterea politică de la un moment dat. Ca şi presa, ca şi societatea civilă, Biserica, dacă nu mai ales Biserica e purtătoarea de cuvînt a individului în raport cu Statul, în orice regim, inclusiv în cele democratice, adversar al individului. Cîte momente au fost în postdecembrism, dar mai ales în ultimii ani, cînd Biserica a criticat anumite măsuri ale puterii politice? Nu de pe poziţiile adversarilor politici ai Puterii, ci de pe poziţiile Sfintelor scripturi, care poruncesc Bisericii să ia partea omului rămas singur faţă în faţă cu puterile lumeşti trecătoare? Ca să dau numai un exemplu. Defilarea acuzaţilor în cătuşe prin faţa naţiunii e o sălbăticie nu numai fără nici o legătură cu statul de drept, dar fără nici o legătură cu învăţătura creştină, care condamnă umilirea omului. Procedeul, fără nici o justificare în procesul de aflare a Adevărului izvorăşte dintr-o gîndire ticăloasă. Prin intermediul cătuşelor, Binomul SRI-DNA, Poliţia politică a preşedintelui, se răzbună pe adversarii din politică şi din presă. De cîte ori a luat poziţie BOR faţă de această practică sălbatecă, inumană, umilitoare nu numai pentru victime, dar şi pentru simplii spectatori? Nu numai că Biserica a tratat cu nepăsare toate abuzurile statului, dar mai mult, ea a sprijinit de regulă Puterea existentă prin gesturi simbolice – prezenţa preoţilor la toate manifestările oficiale, relaţiile Patriarhului cu atotputernicii clipei – şi chiar prin implicare în campania electorală. La multe ceremonii bisericeşti, reprezentanţii Puterii au fost invitaţi şi onoraţi, pricopsiţi cu avantaje diferite de cele ale altor muritori. La praznice, la sărbători, demnitarii au fost prezenţi nu în calitate de simpli creştini, ci ca oaspeţi de onoare, beneficiari ai unor onoruri care i-a deosebit de ceilalţi creştini. BOR a beneficiat de incredibile avantaje materiale din partea statului, de la finanţarea construcţiilor de biserici şi catedrale, pînă la salarizarea preoţilor de la buget. S-a creat astfel imaginea unei negustorii între BOR şi Puterea Politică, în genul indulgenţelor pe care le puteau cîştiga pe vremuri bogătaşii plătind pentru construcţia de catedrale, o negustorie făcută desigur pe bani de la Buget, de la cetăţeni, adică, şi nu din buzunarul demnitarilor. Această imagine s-a adîncit pînă la revoltă prin dezvăluirile din presă despre bogăţia nemăsurată a Bisericii, ba chiar şi despre luxul ostentativ împărtăşit de unii Înalţi prelaţi. N-a fost greu să se ajungă la legătura dintre Bogăţia Bisericii şi Negustoria cu statul, o negustorie, repet, încheiată pe banii cetăţenilor. Nu altfel se explică sloganul din stradă Vrem Spitale, nu Catedrale, Spitalele apărînd ca victime ale deturnării unor bani din taxe şi impozite spre şi aşa prea mult bogata Biserică. Dacă e să căutăm esenţa Protestelor din Stradă, ea, esenţa, constă în nevoia de o viaţă publică un pic mai morală decît acum. Sub acest semn, sloganele împotriva Bisericii ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru BOR. După proteste, s-au ivit tot felul de popi care s-au proclamat fani ai rockului, arătîndu-se dispuşi să ţină Sfînta Liturghie pe ritm de tobe. Se vede treaba că slujitorii Bisericii sînt mult mai rupţi de realităţi decît credeam. Recîştigarea încrederii tinerilor de către Biserică nu presupune linguşirea tinerilor, aşa cum fac politicienii, ci o schimbare radicală a relaţiei dintre Biserică şi Stat în România. Şi această schimbare nu depinde politicieni, gata în orice moment de gesturi ipocrite de sprijinire a Bisericii, ci de Biserica însăşi, care trebuie să pună capăt concubinajului cu statul. Din acest punct de vedere, ostilitatea Guvernul Dacian Cioloş faţă de Biserică ar putea fi începutul unei transformări benefice BOR. Dacă aceasta a învăţat ceva din demonstraţiile de protest de după tragedia de la Colectiv. Autor: Ion Cristoiu Sursa: www.Culte.ro Contor Accesări: 1081, Ultimul acces: 2026-10-11 09:59:21
|
Timp total: 0.04s...
[]:1
